Adevarul pe sub mana

Ajung la scara blocului.

In fata mea, un om ascunde o carte intr-un ziar.

De multa vreme nu am mai vazut acest  gest. Ceva din mine a fost declansat si mi-am zis „Trebuie sa fie o carte buna”.

Pe langa mine trece o femeie cu acelasi lucru; apuc insa sa vad numele ziarului: Adevarul.

Merg la vecinul meu si il intreb : ce carte are azi Adevarul?

-Shogun, imi zice el.

-Ok dati-mi si mie ziarul Adevarul.

– Pai… nu mai am decat pentru abonati, daca nu mi-ati spus, ca doar zilnic treceti pe aici…

– Ok, nu-i nici o problema. Ii zic eu cu gandul la cel mai apropiat chiosc de ziare.

Ajung acolo, doamna tocmai scotea ziarele , multe, vreo 200.

Ii zic – Dati-mi va rog Adevarul.

– Pai nu am decat pentru abonati!

Nu imi venea sa cred. Femeia vede asta si imi zice : Pa cuvant nu mai am, toata piata e abonata la mine.

Zic eu : bine dar unde pot gasi ziarul?

Duceti-va la „Cozia” la intrarea de langa mall, e un chiosc mic; aia nu au abonati.

Cand sa plec un alt om intreaba de acelas ziar. Acelas raspuns: „doar pentru abonati”

Si eu si domnul in cautarea aceluiasi ziar, ne gandim la aceleasi chioscuri.

Eram parca intr-o cursa cine va gasi primul ziarul si daca va fi doar unul?

El fiind mai inalt ca mine face pasii mai mari, asta ma enerveaza. Grabesc si eu pasul. El intreaba din mers la o alta taraba de ziarul respectiv. Nu asteapta explicatii merge mei departe. Aproape il ajunsesem. Ma simteam ca la maraton. Iesim din gang, el primul, face dreapta spre alte doua chioscuri (de langa Mc Donald’s) . Eu traversez strada alergand la chioscul din fata mea (chioscul indicat de doamna din piata), tragand cu coada ochiului la „concurentul” meu. Vreau sa vad expresia dezamagirii pe fata lui.

Doamna de la chiosculet , scotea cartile dintr-o cutie.

„Doamna, ii zic eu, am auzit ca numai la dvs. gasesc Adevarul” .Doamna imi zambeste, se simte valoroasa. „Pai… cine va spus?” „Colega dvs din piata”, „Da , pai nu prea mai am, dar va dau unul”

Am luat cartea, am „ascuns-o” in ziar si cand dau sa plec, omul nostru…

I-am zambit precum Joel Ostten🙂

P.S. Miercuri, o noua batalie: Jurnalul National

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: