In vremuri ca acestea…

Am citit undeva asta:

„Un cuplu aflat in luna de miere se pregatea sa intre in patul conjugalcand in camera lor de la hotel a patruns un spargator cu o cagula pe fata. Acesta a desenat pe podea un cerc cu o creta si l-a amenintat pe barbat:

– Intra in cerc si nu te misti din el, orice-as face. Daca voi vedea ca ai iesit din cerc, am sa te impusc in cap.

In timp ce sotul, ascultator, statea nemiscat in interiorul cercului, hotul a indesat intr-un sac tot ce a gasit de valoare, dupa care s-a indreptat catre usa. Cand sa iasa a observat-o pe frumoasa mireasa, care statea pe pat, neavand decat un cearceaf. Dornic de putina distractie, hotul a dat drumul la radio, a luat-o pe mireasa, a dansat cu ea, a pipait-o, a sarutat-o si probabil ar fi si violat-o daca aceasta nu s-ar fi impotrivit cu curaj. Cand spargatorul a parasit in sfarsit camerade hotel, femeia s-a intors catre barbatul ei si i-a strigat furioasa”

– Ce fel de barbat esti tu, sa stai acolo, in mijlocul acelui cerc, si sa nu faci nimic, in timp ce eu eram aproape violata in fata ta?

– Nu-i adevart ca nu am facut nimic, i-a ripostat barbatul.

– Da? Si ce ai facut, ma rog?

-L-am sfidat! De fiecare data cand era cu spatele la mine, imi scoteam piciorul afara din cerc!”

Eu mi-am imaginat ca acel barbat seamana cu biserica crestina.

In timp ce crestinismul este jefuit de credinta, biserica sfideaza hotul.

5 Răspunsuri to “In vremuri ca acestea…”

  1. anca Says:

    Wow! cat de adevarat!

  2. violeta Says:

    Dar Dumnezeu nu sta NICIODATA cu spatele la noi. Chiar daca in naivitatea noastra sau din cauza instinctului de conservare specific firii pamantesti ni se pare (sau ne place sa credem) ca nu ne vede cand gresim cu sau fara voie

  3. Alin Cristea Says:

    Spiritul băşcălios românesc „Ca la noi la nimenea” nu poate fi aplicat Bisericii.

    Desigur, fiecare dintre noi are diferite imagini despre Biserică, în funcţie de învăţătura pe care a primit-o şi în funcţie de experienţele pe care le-a avut.

    În 2000 am avut a doua bursă de două săptămîni la Şcoala de vară de la Tescani. Cînd ne-am prezentat fiecare, eu am menţionat că identific în viaţa mea 3 influenţe formatoare de tip individual (Emil Cristea, Beni Fărăgău, H.-R. Patapievici) şi 2 de tip comunitar: familia şi biserica.

    „Cea din Petroşani?”, a întrebat Andrei Pleşu (coordonatorul şcolii, împreună cu H.-R. Patapievici şi Sorin Vieru).

    Da, am răspuns.

    Da, spun şi acum, acea comunitate baptistă de vreo 100 de persoane din „renumitul” oraş mineresc a contribuit decisiv la formarea mea ca om şi creştin.

    Şi am transmis şi eu mai departe ceva din spiritul creştin pe care l-am dobîndit acolo: grupa noastră de teologie de la Oradea (promoţia 1999) a fost binecunoscută ca cea mai unită grupă (şi eram cunoscuţi şi ca plini de entuziasm cîntăreţi.)

    Aş putea scrie, cu sau fără nostalgie, pagini întregi despre cît de importante sînt gesturile aparent mici ale oamenilor aparent obişnuiţi din comunităţile creştine aparent neînsemnate.

    La fel cum aş putea scrie, cu sau fără luciditate, pagini întregi despre nemerciniile care se întîmplă în lumea confesională.

    Să nu ne înşelăm singuri: Biserica e a lui Hristos, nu a urmaşilor urmaşilor noştri.

    În faţa istoriei, orice martir creştin echilibrează balanţa pentru destule ticăloşii care au loc în context bisericesc.

    Iar secolul XX e secolul celor mai mulţi martiri creştini din istorie.

    Să nu lăsăm ignoranţa, oboseala sau nebunia lumii acesteia să ne distragă atenţia de la greutatea de slavă care a fost pregătită de Hristos Capul Bisericii pentru sfinţii care şi-au dus mîntuirea pînă la capăt.

    Din El, prin El şi pentru El sînt toate lucrurile!

  4. cllod Says:

    Nu Alin, nu este „spiritul bascalios romanesc” (cel putin nu acum! 🙂 ).

    Nu stiu cum ai citit tu cele scrise mai sus dar, te rog sa privesti totul in contextul larg al Bisericii Crestine.
    Alte religii si curente „moderne” (musulmanii, „societatea civila”, scientologia, etc. ) au desenat crestinismului un cerc.

    La asta ma refeream. Nu apare nicaieri Biserica Romana, sau Biserica Locala.
    (desi eu cred ca asta se aplica si bisericilor locale din Ro.)

    Biserica este a lui Hristos si asa va ramane! Hristos vrea asa.

    Asta nu inseamna ca ea nu poate avea slabiciuni si lipsuri. Amandoi stim asta din biblie dar si din viata de zi cu zi (cum spui si tu).

    Spui despre crestinii martiri, e un alt subiect; eu vorbesc despre bisericile din „lumea libera” .
    Ce fac ele?

    Care este cea mai recenta „trezire” din Ro.?
    Imi vei raspunde: – Oradea pe vremea lui Ton.
    Da, dar nu e cam de mutlisor, multi habar nu au de asta (si era in timp ce si la noi existau martiri!!!)

    Astazi am (re)citit afirmatia lui Tozer care zicea ca daca Duhul Sfant ar pleca din biserici pe furis, 95% din lucruri ar ramane neschimbate.
    Despre asta vorbeam.

    Si sunt deacord cu tine: Să nu lăsăm ignoranţa, oboseala sau nebunia lumii acesteia să ne distragă atenţia de la greutatea de slavă care a fost pregătită de Hristos Capul Bisericii pentru sfinţii care şi-au dus mîntuirea pînă la capăt.

    Din El, prin El şi pentru El sînt toate lucrurile!

  5. Sorina Says:

    Ca banc, mi-a placut teribil! Ca situatie de viata…
    Pana la urma, eu zic asa: decat sa fie multi si numai cu numele, mai bine putini dar adevarati! (sper ca nu am picat pe „langa subiect”, pe langa ideea ta)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: